Adry Notebook / Blog

Lucrez de foarte multi ani in ingrijire paliativa. Multi dintre pacientii mei erau dintre aceia care mai aveau foarte putin de trait si care se retrageau acasa sa moara. Am fost alaturi de ei in ultimele lor 3 pana la 12 saptamani din viata.

Oamenii se schimba si se dezvolta foarte mult atunci cand se confrunta cu propria mortalitate. Am invatat astfel sa nu subestimez capacitatea oamenilor de schimbare si dezvoltare. Cateva schimbari sunt insa fenomenale. Fiecare dintre ei au experimentat o varietate de emotii, cum era de asteptat, negatii, frica, furie, remuscari, din nou negatii si in final acceptare. Fiecare pacient si-a gasit in final pacea si linistea interioara inainte de a pleca definitiv.

Cand au fost intrebati despre regretele pa care le au sau ce ar fi facut diferit in viata lor, raspunsurile au convers catre aceleasi teme:

1. As fi dorit sa am curajul sa traiesc viata asa cum mi-am dorit eu si nu viata pe care altii au asteptat-o de la mine.

Acesta este unul dintre cele mai comune regrete. Cand oamenii realizeaza ca viata lor este pe sfarsite, se uita in urma si descopera cate vise si dorinte personale raman neimplinite. Majoriatatea oamenilor nu au atins nici macar jumatate din visele si dorintele lor si vor pleca din aceasta viata stiind foarte bine ca a fost numai alegerea lor.

Este foarte important sa incerci sa iti implinesti cateva dintre visele pe care le ai. Pentru ca in momentul in care iti vei pierde sanatatea va fi prea tarziu. Sanatatea aduce libertate si majoritatea realizeaza acest lucru doar atunci cand nu o mai au.

2 As fi vrut sa nu muncesc atat de mult.

Acest regret vine de la fiecare barbat pe care l-am asistat. Barbatii pierd perioada copilariei alaturi de copii si in compania sotiei. Femeile mentioneaza si ele acest regret, desi majoritatea, fiind din generatii varstnice, nu erau pilonii principali de intretinere ai familiei. Toti barbatii pe care i-am asistat au regretat enorm ca au petrecut majoritatea timpului lor muncind.

Simplificandu-ti viata si facand alegeri constiente este posibil sa realizezi ca nu ai nevoie de veniturile curente si de stilul de viata de care crezi ca esti dependent. Oferindu-ti mai mult spatiu in propria viata, vei deveni mai fericit si mai deschis catre noi oportunitati, unele care se vor potrivi mai bine cu noul stil de viata.

3. As fi vrut sa am curajul sa imi exprim convingerile.

Multi oameni isi reprima convingerile pentru a metine confortul cu ceilalti. In consecinta ei se multumesc cu o existenta cuminte, de mijloc, si nu devin ceea ce ar fi fost capabili sa devina. Multi dezvolta boli legate de amaraciunea si resentimentele pe care le traiesc.

Nu putem controla reactiile celorlalti. Totusi, chiar daca oamenii vor reactiona diferit atunci cand ne vom exprima onest convingerile, relatia se va aseza pe un nivel corect si sanatos. Iar daca acest lucru nu se va intampla, cel putin veti elimina relatiile nesanatoase din viata voastra. In ambele cazuri sunteti castigatori.

4. As fi vrut sa pastrez legaturile cu prietenii.

De multe ori oameni nu realizeaza beneficiile pe care prieteniile adevarate si de lunga durata le au asupra lor decat atunci cand este prea tarziu. Multi dintre ei au devenit atat de prinsi in propriile vieti incat lasa “prieteniile de aur” sa adoarma cu anii. Sunt atat de multe regrete despre lipsa de timp si implicare pentru intretinerea prieteniilor. In ultimele clipe de viata toti simt lipsa prietenilor.

Este deja comun ca toti cei care au o viata agitata si ocupata sa lasa prieteniile sa adoarma. Dar cand te confrunti cu finalul vietii, detaliile materiale ale vietii nu mai conteaza. Oamenii isi doresc sa isi lase in ordine situatiile financiare pe cat posibil. Dar nu bani sau statutul sunt ceea ce-i preocupa cu adevarat. Ei vor sa lase lucrurile in ordine pentru cei pe care ii iubesc cu adevarat. De multe ori insa ei sunt prea bolnavi ca sa mai indeplineasca si aceste ultime sarcini. In final totul se rezuma la dragoste si la relatii si este tot ce mai ramane in ultimele saptamani de viata.

5. As fi vrut sa imi permit sa fiu mai fericit.

Surpinzator, acest regret este unul comun. Foarte multi nu realizeaza decat la sfarsit ca fericirea este o chestiune de alegere personala. Ei au ramas ancorati in tabieturi si obiceiuri invechite. Asa numitul “confort” al familiaritatii le-a inundat propriile emotii si viata materiala. Frica de schimbare i-a facut sa se prefaca fata de altii si fata de ei insisi ca sunt fericiti.Dar in sufletele lor si-ar fi dorit sa rada mai mult si sa isi traiasca viata cu adevarat.

Cand esti pe patul de moarte ceea ce cred altii despre tine este departe de a mai fi o preocupare. Cat de frumos trebuie sa fie sa poti sa te schimbi si sa fii fericit cu mult inainte de moarte.

Viata este o alegere. Este VIATA TA. Alege constient, alege intelept, alege cinstit. Alege fericirea.

Sursa: BestJobs.ro

Cand Dalai Lama a fost intrebat ce il surprinde cel mai mult la umanitate, el a replicat: ‘Omul. Deoarece isi sacrifica sanatatea pentru a face bani. Apoi isi sacrifica banii pentru a-si recupera sanatatea. Apoi este nerabdator sa vina viitorul mai repede si nu traieste prezentul; rezultatul fiind ca el nu traieste nici in viitor, nici in prezent. Traieste ca si cum niciodata nu o sa moara si apoi moare fara sa traiasca niciodata cu adevarat.

Traim intr-o era digitala. Aproape totul este la un click distanta si stim sigur ca daca ceva nu ne este foarte clar, in cateva secunde putem sa aflam totul despre subiectul respectiv. Si cum lucrurile de pe langa noi se schimba cu ‘viteza internetului’ si noi ne simtim obligati sa lucram intr-un ritm din ce in ce mai alert, aproape neintrerupt, punem accent mai mare pe reactiile rapide, decat pe analiza si reflectie, ne deplasam foarte repede dintr-un loc intr-altul, ne miscam continuu si niciodata nu ‘poposim’. Aproape ca am ajuns sa fim legati prin cabluri (chiar daca de multe ori sunt wireless) si sa ne manifestam ca si cum timpul s-ar termina peste cateva zile. In schimb, ‘traitul pentru noi’ il amanam sine die, ca si cum, asa cum spunea Dalai Lama, am fi nemuritori.

La serviciu ni se cer performante, acasa nu avem timp sa ne refacem: dormim din ce in ce mai putin, mancam din ce in ce mai prost si mai pe fuga, facem abuz de cafea si de medicamente, nu mai stim sa ne relaxam si nici sa ne bucuram, iar cel mai grav este atunci cand familia, in loc sa fie un prilej de bucurie, ajunge sa fie un factor de stres, o alta solicitare pe ordinea de zi. Mi se pare ca ajungem sa cerem de la noi zilnic sa fim din ce in ce mai performanti, iar daca nu o facem noi, se gasesc altii (sau circumstantele) sa puna presiune pe noi. Suntem exact ca sportivii de performanta, numai ca, spre deosebire de ei, noi nu avem perioade de refacere de luni de zile, ci numai de ore sau cel mult de cateva saptamani.

Pana la urma, nu managementul timpului ar trebui sa fie marea noastra problema, ci manage-mentul energiei proprii. Nu mai stim cum sa ne-o gestionam (asta daca am stiut vreodata) si nici cum sa ne-o regeneram. Aproape nu mai exista nicio balanta intre energia fizica, mentala, emo-tionala si spirituala… Consumam din toate in fiecare zi, fara sa stim cum sa punem la loc.

Sursa: BestJobs.ro